25.17. Propoziția circumstanțială
concesivă (The Adverbial Clause of Concession)
25.17.1.
Propoziția
circumstanțială concesivă este introdusă de:
though,
although
(mai formal),
even if
/though, however
(+adjectiv / adverb),
whoever,
whaterver, no matter, whereas
(formal).
25.17.2.
Propoziția circumstanțială concesivă poate avea și forma unei propoziții,
aparent principale, de fapt subordonată, exprimată prin:
a) un imperativ:
Râzi cât ai vrea, eu am să fac așa.
b) imperativ cu let:
Să
fie și cel mai leneș om din lume și tot aș încerca să-l ajut.
c) subjonctiv sintetic:
Am să-l
primesc oricine ar fi.
25.17.3. Timpurile
verbale folosite în circumstanțiale concesive
sunt timpurile prezente și trecute ale indicativului:
(Deși / Cu toate că n-a
studiat niciodată muzica, el cântă foarte bine la pian.
Deși / Cu toate că nu este profesionist, el cântă foarte bine la pian.
Deși / Cu toate că nu a studiat muzica la școală,
el cântă foarte bine la pian.) Deși
jucase fotbal toată dimineața, nu era obosit. Deși nu se simțea
foarte bine, și-a continuat lucrul.
May / might + infinitivul este folosit în
propozițiile concesive pentru a exprima o presupunere:
Oricine ar veni, poftește-l înăuntru.
În
limba română, indicativul din propoziția concesivă se traduce tot prin
indicativ, pe când may/might + infintiv se traduc prin condițional:
Propoziție concesivă poate fi redusă la:
a) un participiu, adjectiv sau substantiv:
Deși obosită, și-a continuat munca.
b) un participiu absolt, când subiectul este
nedefinit:
Chiar dacă
este admisă explicația lui, comportarea lui nu poate fi scuzată.
c) o
construcția unei prepoziții, conținând de obicei cuvântul
all:Este un om bun cu toate / în ciuda defectelor
lui.
Este un om bun cu toate / în ciuda defectelor
lui.Este un om bun cu toate / în ciuda
defectelor lui.